Viciile De Refractie

 Vederea este un proces complex care are loc atunci când razele de lumină care se reflectă de pe obiectele din mediul înconjurător, trec prin sistemul optic al ochiului şi se refractă pentru a se focaliza într-un punct. Pentru ca vederea să fie bună, acest punct trebuie să fie pe retină (emetropie). La nivelul retinei se găsesc celulele fotoreceptoare care transformă informaţia primită în impulsuri nervoase care sunt transmise prin intermediul nervului optic catre creier pentru a fi interpretate.

Viciile de refracţie (ametreopiile) apar atunci când razele de lumină care intră în ochi nu sunt focalizate de sistemul optic al ochiului pe retină. Capacitatea ochiului de a focaliza lumina pe retină este influenţată de următorii factori: lungimea ochiului, raza de curbură a corneei şi a cristalinului, indicele de refracţie al diferitelor medii transparente ale ochiului.

Viciile de refracţie sunt: hipermetropia, miopia şi astigmatismul. La acestea se adaugă (în jurul vârstei de 40 de ani) prezbiopia.


Hipermetropia


În hipermetropie, razele de lumină sunt focalizate în spatele retinei, datorită faptului că ochiul este prea scurt pentru puterea sa dioptrică. Atunci când valorile nu sunt mari, pacientul cu hipermetropie vede bine dar cu un efort acomodativ permanent (atât la distanţă, cât mai ales la aproape), efort care în timp poate da oboseală nejustificată, dureri de cap si înceţoşarea vederii. Pe măsură ce hipermetropul înaintează în vârstă și amplitudinea acomodativă scade, chiar și valori mici ale acestui viciu de refracție pot fi responsabile de apariția acestor fenomene. De asemenea, pacientul cu hipermetropie poate avea nevoie mai devreme de o pereche de ochelari pentru citit.

Hipermetropia se corectează cu lentile sferice convergente („cu plus”). Acestea permit focalizarea razelor luminoase pe retină cu un efort mai mic din partea acomodației. Același efect poate fi obținut prin purtarea lentilelor de contact sau modelarea Laser a corneei prin proceduri chirurgicale refractive.










Miopia

În miopie, razele de lumină sunt focalizate în faţa retinei, datorită faptului că ochiul este prea lung pentru puterea sa dioptrică sau puterea dioptrică a corneei este mai mare decât valorile medii. Miopul vede bine la apropiere, dar nu vede bine la distanţă. Din nefericire, ochiul uman nu dispune de un mijloc acomodativ prin care să depășească efectele acestui viciu de refracție. Datorită dezvoltării predominante a activităților care implică vederea la apropiere cât și utilizarea cât mai largă a surselor artificiale de iluminat o proporție tot mai mare din populație se confruntă cu efectele acestui viciu de refracție. De exemplu, în Singapore, peste 80% din tinerii de 18 ani sunt miopi. 

Miopia se corectează cu lentile sferice divergente („cu minus”). Acestea permit focalizarea razelor luminoase pe retină. Același efect poate fi obținut prin purtarea lentilelor de contact sau modelarea Laser a corneei prin proceduri chirurgicale refractive.











Astigmatismul


În astigmatism, imaginea văzută apare deformată de cele mai multe ori datorită faptului că un meridian al corneei are o rază de curbură și în consecință și o putere dioptrică mai mare decât cel opus. Din această cauză, razele de lumină sunt focalizate în mai multe puncte (atât în faţă cât şi/sau în spatele retinei). Se clasifică în: astigmatism regulat (există diferențe de refracție între meridiane diferite) sau neregulat (există diferențe de refracție și în cadrul aceluiași meridian). În funcție de meridianul mai refringent, astigmatismul regulat poate fi împărțit în conform sau invers regulei, cu efecte diferite asupra calității vederii. 

Vederea este neclară atât la distanţă, cât şi la aproape. Astigmatul confundă adesea literele şi cifrele. Astigmatismul se suprapune de cele mai multe ori peste hipermetropie (astigmatism hipermetropic compus), peste miopie (astigmastism miopic compus) sau poate fi mixt. 

Astigmatismul regulat se corectează cu lentile aeriene cilindrice, lentile de contact torice sau prin chirurgie refractivă. Astigmatismul neregulat are de multe ori o cauză structurală ( de exemplu, keratoconusul) și se corectează prin lentile dure sau prin aplicarea unei proceduri de chirurgie refractivă care ține cont de aberațiile de wavefront.









Prezbiopia


Prezbiopia este condiţia fiziologică, normală, care apare în jurul vârstei de 40 de ani şi care este determinată de pierderea capacităţii acomodative a ochiului. Se datorează în principal pierderii elasticităţii cristalinului natural. Prezbiopul nu mai poate acomoda pentru a vedea bine la aproape. Cele mai precoce simptome ale prezbiopiei sunt incapacitatea de a vedea bine detaliile mai ales în condiții de iluminat scăzut, disconfort ocular după lecturi îndelungate, apariția unei perioade de neclaritate atunci când schimbă privirea la distanțe diferite. 

Prezbiopia se corectează prin prescrierea unei perechi de ochelari de citit, în asociere sau nu cu o pereche de ochelari de distanță. Necesitatea de a avea mereu la îndemână două perechi de ochelari și de a le schimba succesiv poate fi supărătoare pentru pacienții cu un stil de viață activ. În aceste cazuri, există varianta lentilelor progresive care înglobează ambele perechi de ochelari într-o singură ramă. Astfel, pacientul își câstigă independența față de ochelarii de citit. De asemenea, sunt disponibile metode chirurgicale laser pentru corectarea prezbiopiei.